{:ro}Felicitări doamnei Violina Galaicu, cu ocazia editării monografiei „Filonul bizantin în cultura muzicală națională”{:}{:en}Felicitări doamnei Violina Galaicu, cu ocazia editării monografiei „Filonul bizantin în cultura muzicală națională”{:}

{:ro}

filonul
Aducem sincere și calde felicitări doamnei Violina Galaicu, cercetătoare în cadrul IPC AȘM, cu ocazia editării monografiei Filonul bizantin în cultura muzicală naţională. (dimensiuni şi etape ale valorizării din vechime până în pragul modernităţii) – lucrare elaborată și recomandată spre publicare în cadrul Institutului Patrimoniului Cultural AȘM.

 Studiul se apleacă asupra destinelor muzicii sacre de sorginte bizantină în arealul cultural românesc. Se pune accentul pe evoluţia fenomenului la scară naţională, avându-se în vedere că reverberaţiile procesului general au atins şi spaţiul dintre Prut şi Nistru.

Autoarea îşi propune, dintru început (cap. I), circumscrierea obiectului cercetat (cântarea de strană bizantină), punctarea şi explicitarea aspectelor sale definitorii (caracteristici formale şi esenţiale, particularităţile vehiculării, funcţionalitatea ş.a.). Odată limpezite aceste lucruri, se purcede la analiza parcursului istoric al cântării psaltice româneşti. În registrul problematic al capitolelor istorice se remarcă următoarele repere: premisele adoptării de către străromâni a ritului greco-oriental şi a muzicii de cult aferente acestuia, menţinerea unor forme cultice romano-bizantine pe traseul celui dintâi mileniu creştin, interferarea idiomului muzical de împrumut (muzica bizantină) cu graiul muzical local, convertirea la slavonismul cultural şi cultic cu consecinţele de rigoare pentru muzica religioasă, rolul mănăstirilor medievale în conservarea şi propagarea muzicii de strană de tip bizantin, lupta pentru românirea cântării psaltice, aportul unor personalităţi marcante la propăşirea domeniului.

Lucrarea se adresează în primul rând specialiştilor: muzicologilor, interpreţilor, compozitorilor, altor categorii de melomani avizaţi. Dar şi cititorul neavizat, dornic de a se iniţia în trecutul muzicii sacre româneşti, va afla în această carte un îndreptar util. Se va confirma, credem, şi utilitatea monografiei pentru învăţământul de specialitate, universitar şi post-universitar.

Violina GALAICU este doctor în studiul artelor, cercetător ştiinţific coordonator, şeful sectorului Muzicologie al Centrului Studiul Artelor din cadrul Institutului Patrimoniului Cultural al AŞM. În palmares – peste 60 de articole şi studii publicate în reviste de specialitate şi culegeri din ţară şi de peste hotare, precum şi două monografii: Dimensiunea etnică a creaţiei muzicale, Chişinău, Editura ARC, 1998; şi Arta muzicală din Republica Moldova. Istorie şi modernitate, Chişinău, Editura Grafema Libris, 2009 (monografie colectivă).

Violina GALAICU este coordonatorul şi redactorul ştiinţific al volumelor Arta muzicală din Republica Moldova. Istorie şi modernitate, Chişinău, Editura Grafema Libris, 2009, şi Maria Bieşu – vocaţie şi destin artistic, Chişinău, Tipografia Centrală, 2010, precum şi membru al colegiului redacţional al volumului Eugen Doga: compozitor, academician, Chişinău, Editura Ştiinţa, 2007, şi al revistei  Arta (arte audiovizuale), ediţie periodică anuală.{:}{:en}

1318-filonul72

Aducem sincere și calde felicitări doamnei Violina Galaicu, cercetătoare în cadrul IPC AȘM, cu ocazia editării monografiei „Filonul bizantin în cultura muzicală națională” – lucrare elaborată și recomandată spre publicare în cadrul Institutului Patrimoniului Cultural AȘM.

„Toate aspectele definitorii, de identitate ale muzicii sacre bizantine sunt în legătură cu condiția sa liturgică și eclezialitatea sa. Ea se integrează în contextul teologic general al slujbelor ortodoxe prin caracterul său scripturistic, prin încărcătura sa dogmatică, prin potențialul său revelațional, prin canonicitatea și tradiționalismul său, prin resorturile și reprezentările sale temporale, spațiale și cinetice. Alături de celelalte arte cultice, ea este o modalitate de teofanie, care însă îl poartă pe practicantul sau auditoriul ei spre suprasenzorialul inițierii apofatice. Am risca să afirmăm că în ansamblul (sau sinergia) artelor ecleziale muzica ar avea, parcă, un plus de ființare transcendentală. Privilegiul de care vorbim s-ar datora capacității sale unice de sublimare a realului, precum și existența unor afinități miraculoase între arhetipurile sale formale și codurile matriciale universale. De fapt, muzica liturgică bizantină își revendică rolul de substituent sonor al ideii transcendentale; ea stă sub semnul Absolutului.”
(Violina Galaicu) Sursa: cartier.md

 {:}