La finalul anului 2024, cercetătorii Secției Cultura Tradițională Românească din cadrul Institutului Patrimoniului Cultural au realizat o documentare valoroasă a patrimoniului cultural tradițional din zonele etnografice din centrul și nordul Republicii Moldova. Expediția etnografică, desfășurată între 2 și 14 decembrie, a reunit o echipă de specialiști formată din Raisa Osadci, dr. Nina Ivanova, Ecaterina Pihurov, Carolina Cotoman, Ina Isac, Alexandru Magola, dr. Sergiu Suvac și dr. Valentin Arapu. Aceștia au explorat localități precum Oxentea și Molovata (r-nul Dubăsari), Vorniceni, Lozova, Sireți și Cojușna (r-nul Strășeni), Dubăsarii Vechi (r-nul Criuleni), Morovaia și Butuceni (r-nul Orhei), Popeștii de Sus (r-nul Drochia) și Cosăuți (r-nul Soroca).
Pe parcursul expediției, au fost documentate numeroase elemente ale patrimoniului cultural material și imaterial. Cercetătorii s-au concentrat pe studierea gospodăriilor tradiționale românești – casa tradițională, „Casa Mare,” poarta, împrejmuirea ogrăzii și fântâna – și au aprofundat obiceiurile și tradițiile de nuntă și înmormântare din aceste regiuni. De asemenea, a fost acordată atenție Crucifixului ca element de patrimoniu, integrat în peisajul cultural local.
Expediția a relevat contraste marcante, cum ar fi:
- Interferența tradiționalului cu modernitatea, odată cu pătrunderea investitorilor străini și schimbările demografice cauzate de depopularea satelor.
- Reducerea numărului de informatori vârstnici, ceea ce limitează transmiterea autentică a tradițiilor, pe fundalul promovării informațiilor cu scop predominant turistic.
S-a observat că proprietarii locuințelor vechi sunt dispuși să păstreze aspectul tradițional al caselor, în special atunci când acestea devin obiective turistice, exemplu fiind pensiunea „Casa Pescarului” din Oxentea sau pensiunile agroturistice din Butuceni.
Probleme și soluții identificate
Un aspect critic este necesitatea organizării și întreținerii muzeelor locale cu profil etnografic și istoric, care pot stimula interesul comunității pentru cultură și tradiții. În prezent, numărul acestor muzee este redus, iar funcționarea lor depinde de: Autoritățile Publice Locale (ex. s. Oxentea, r-nul Dubăsari); Ministerul Culturii (ex. satele Morovaia și Butuceni, r-nul Orhei); Instituții de învățământ locale (ex. s. Popeștii de Sus, r-nul Drochia); Inițiative private, cum este Muzeul „Vatra Dumeniului” din s. Vorniceni, administrat de dna Elena Lazarev.
În unele localități, eforturile de creare a muzeelor au fost zadarnice, în ciuda existenței unor colecții bogate de artefacte, cum este cazul satului Dubăsarii Vechi (r-nul Criuleni). Pentru a redresa această situație, este imperios necesar un cadru juridic adecvat care să sprijine autoritățile locale în fondarea și întreținerea muzeelor, inclusiv prin accesarea fondurilor europene pentru construcția sediilor, angajarea personalului calificat și securizarea exponatelor.
Rezultatele expediției sunt sintetizate într-un bogat material documentar – fotografii, înregistrări audio și video – care va fi integrat în circuitul științific și promovat prin diverse mijloace de comunicare în masă. Aceste documente reprezintă o bază solidă pentru cercetările viitoare și pentru inițiativele de conservare a patrimoniului cultural.
