Documentarea patrimoniului cultural din satul Lozova – între tradiție și identitate

Recent, cercetătorii Dr. Natalia Grădinaru și Ina Isac de la Institutul Patrimoniului Cultural au întreprins o cercetare minuțioasă pentru a identifica și documenta patrimoniul material și imaterial al satului Lozova din raionul Strășeni.

Deplasarea a avut ca obiectiv principal identificarea și documentarea elementelor de patrimoniu material și imaterial din această localitate. Activitățile de teren s-au concentrat pe evidențierea valorilor arhitecturale autentice, precum și pe cercetarea colecției de textile tradiționale deținută de Maria Ursachi, o locuitoare pasionată de păstrarea tradițiilor locale.

Cercetătoarele au identificat o serie de case și porți tradiționale specifice arhitecturii populare din zonă. Casele și porțile identificate surprind prin simplitatea lor armonioasă, dar și prin ornamentele sculptate în lemn. Detalii precum stâlpii încrustați sau geometriile liniilor reflectă măiestria meșterilor de altădată. Aceste structuri, ce fac parte din identitatea vizuală a satului, sunt mărturii ale unei civilizații rurale ce merită păstrată și valorificată pentru generațiile viitoare.

Dincolo de arhitectură, un punct central al cercetării a fost impresionanta colecție de textile a Mariei Ursachi, o locuitoare devotată conservării moștenirii culturale locale. Colecția include: prosoape de ritual și de decorat, băsmaluțe, prostiri de perete, fețe de mese. Acestea reflectă o varietate de tehnici de realizare, modele și simboluri ornamentale specifice zonei, constituindu-se nu doar ca piese decorative, ci și purtătoare ale unor valori artistice și culturale semnificative, demonstrând o înaltă măiestrie și un simț estetic rafinat.

Aici, termenii „prosop”, „ștergar” și „șervet” nu sunt simple cuvinte, ci reflectă funcționalitatea și contextul ritualic al pieselor. La Lozova, prosopul este o țesătură amplă, bogat ornamentată, spre deosebire de ștergar, care este o piesă mai simplă, mai îngustă.

Semnificațiile textilelor din Lozova sunt profund ancorate în viața comunității. De la nunți și botezuri până la ritualurile funerare, fiecare piesă are un rol bine definit. La nuntă,prosoapele sunt folosite în multiple ipostaze: purtate de nănași, oferite de mireasă în semn de respect pentru socri sau folosite pentru a înfășura mirii, simbolizând uniunea și legătura eternă. Totodată, prosoapele fac parte din zestrea miresei, ca semn al priceperii și al respectului față de tradiție. În ritualurile funerare, prosoapele apar din nou ca simboluri ale trecerii și ale vieții. Ele împodobesc „pomul vieții” și sunt oferite celor care poartă crucea sau năsălia, păstrând vie legătura dintre cei rămași și cei plecați. Șervetul, discret decorat și mai mic, este rezervat podisoarelor, unde simbolurile și tehnicile devin parte a unui limbaj al continuității și trecerii.

Ornamentica prosoapeor din Lozova dezvăluie o simbolistică bogată. Motivele geometrice, precum rombul, steaua sau meandrul, coexistă cu cele vegetale, cum ar fi creanga de brad sau vasul cu flori – simboluri ale regenerării și continuității. Motivele zoomorfe, de la pasăre și cocoș la cerb sau cal, sugerează legătura omului cu natura, în timp ce reprezentările antropomorfe, cum ar fi scenele de horă, surprind viața comunității în momentele sale de sărbătoare. În toate aceste ornamente, tehnicile tradiționale precum „cadrilul” și „vrâsta” dau pieselor un aer autentic, păstrându-le identitatea.

Cercetarea desfășurată în Lozova a oferit o imagine amplă asupra bogăției culturale a acestui sat. Casele și porțile tradiționale sunt o oglindă a arhitecturii locale, în timp ce textilele documentate reprezintă un patrimoniu de valoare excepțională, în care se împletesc funcționalitatea, estetica și simbolistica. Concluziile acestei cercetări subliniază importanța continuării documentării detaliate a tehnicilor de realizare a textilelor și necesitatea promovării acestui patrimoniu prin expoziții și proiecte culturale.

Într-o lume în continuă schimbare, tradițiile din Lozova rămân un simbol al rădăcinilor noastre comune și un îndemn la conservarea și prețuirea patrimoniului cultural autentic.