Institutul Patrimoniului Cultural, Comunitatea științifică din Republica Moldova, a suferit o pierdere irecuperabilă. La 18 mai 2020 a plecat în lumea celor drepți savantul arheolog Oleg LEVIȚKI.
Oleg LEVIȚKI s-a născut la 26 mai 1956 în satul Pohrebeni, raionul Orhei. Și-a petrecut copilăria în satul natal, unde a absolvit Școala Medie din localitate. În același an, 1973, a fost înmatriculat la Facultatea de Istorie a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă”, pe care a absolvit-o în anul 1978 cu Diplomă de excelență, la specialitatea Istorie și pedagogie.
În perioada noiembrie 1978 – mai 1980, a făcut serviciul militar în Armata Sovietică. La întoarcere din armată, în luna iunie 1980, este angajat în funcția de cercetător științific inferior, în anul 1982 devine cercetător științific, iar în 1986 cercetător științific superior în cadrul secției de Etnografie și Studiul Artelor din cadrul Academiei de Științe din RSS Moldovenească.
După ce desfășoară un stagiu de cercetare (1986-1987) la Institutul de Istorie a Culturii Materiale din Leningrad (Sankt-Petersburg), este admis la studii de doctorat la această instituție din cadrul Academiei de Științe a URSS. A absolvit studiile de doctorat (aspirantura) în 1990, iar în anul 1991 a susținut teza de doctor în istorie (candidat în științe) (1991) la filiala din Leningrad a Institutului de Arheologie a AȘ a URSS cu tema „Культура Днестровско-Сиретского междуречья на рубеже второго-первого тысячелетий до н.э. (Памятники каннелированного галыптатта типа Кишинев-Корлэтень)”.
În perioada 1991-1999 activează în calitate de cercetător științific superior, în anii 1999-2002 de cercetător științific coordonator în cadrul secției de Etnografie și Studiul Artelor a Academiei de Științe a Moldovei.
Munca asiduă și cercetările perseverente desfășurate de cercetătorul Oleg LEVIȚKI s-au încununat cu un succes remarcabil în anul 2002, când susține teza de doctor habilitat în Consiliul Științific Specializat al Universității de Stat din Moldova cu tema „Lumea tracică și masivul cultural nord-pontic în perioada hallstattiană timpurie (secolele XII-X î.e.n.)”.
Cariera științifică a doctorului habilitat Oleg LEVIȚKI continuă ascendent, el devenind în anii 2002-2004 cercetător științific principal în cadrul Institutului de Arheologie și Etnografie a Academiei de Științe Moldovei. În perioada anilor 2004-2006 exercită funcția de șef al Secției de Arheologie Preistorică și Tracologie.
După constituirea Institutului Patrimoniului Cultural, prin comasarea Institutului de Arheologie și Etnografie și a Institutului de Istorie a Artei, Oleg LEVIȚKI devine directorul Centrului de Arheologie din cadrul instituției nou create, pe care o deține până în anul 2019, cu întrerupere în perioada aprilie 2013-octombrie 2014 când a exercitat funcția de director interimar al Institutului Patrimoniului Cultural.
Preocupările profesionale ale lui Oleg LEVIȚKI sunt legate de studierea epocii bronzului târziu și a epocii fierului pe teritoriul Moldovei și regiunilor limitrofe. Activitatea regretatului cercetător se caracterizează prin documentare bogată, înalt profesionalism și perseverență. Este autorul a cca 150 de lucrări științifice, inclusiv 6 monografii (4 – în seria Biblioteca Thracologica, București), culegeri și serii de studii și articole științifice publicate în diferite reviste de profil naționale și internaționale, 1 lucrare metodică (programa analitic a cursului de baza în Ghidul pentru masteranzi); a participat la multe foruri științifice în țară și peste hotare (România, Rusia, Kazahstan, Germania). A efectuat stagii științifice în România (București, Institutul Român de Tracologie), Rusia (Institutul de Istorie a Culturii Materiale, St.-Petersburg), Germania (Institutul de Arheologie, Berlin), Egipt (Universitatea din Cairo).
A condus numeroase șantiere arheologice: Tomai (1983); Petrușeni (1984); Căușeni (1985); Kobîlnea (1986-1987); Trinca “Izvorul lui Luca”(1982, 1984, 1989-1990, 1994-2002, 2004); Trinca “Drumul Feteștilor” (1991, 1994-1995, 1999); Trinca „La Șanț” (1999, 2011); Chișinău „Valea Morilor” (2010); conacul „Manuc Bei” (2013), iar în anul 2011 a condus Școala de vară arheologică internațională „Исследование археологических памятников микрозоны Тринка (Единецкий район, Республика Молдова) как пример изучения культурного наследия древних обществ”.
O pagină importantă din activitatea savantului Oleg LEVIȚKI este cea de membru al colegiului de redacție (2005), apoi de redactor responsabil (2006-2010) și de redactor-șef (2010-2020) al Revistei Arheologice. Cu aportul domniei sale, Revista Arheologică a devenit una de referință în țară și în plan internațional, fiind inclusă în numeroase baza de date ale revistelor științifice, printre care și SCOPUS, iar în anul 2019 a obținut Categoria „A”.
Activitatea obștească a fost una importantă, savantul Oleg LEVIȚKI s-a implicat activ în activitățile legate de salvarea, valorificarea și promovarea patrimoniului arheologic al țării. A fost membru activ al Comisiei Arheologice a Ministerului Culturii al Republicii Moldova; membru al Comisiei de experți a CNAA; membru al Colegiului de redacție al revistei „PEUCE” Studii și cercetări de istorie și arheologie, editată de Institutul de Cercetări Eco-muzeale, Tulcea, România, din 2011; membru de onoare al Colegiului de redacție al revistei „Cercetări arheologice preventive în Republica Moldova”, editată de Agenția Națională Arheologică, membru al Adunării Generale a Academiei de Științe a Moldovei, membru al Secției Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a AȘM.
Pregătirea cadrelor, precum și îndrumarea tinerilor arheologi, a fost o preocupare continuă a cercetatului, dar și a managerului Oleg LEVIȚKI; a fost președinte al Seminarului Metodologic specializat 06.00.07/ 613.01 – arheologie din cadrul Institutului Patrimoniului Cultural; membru al Seminarului Metodologic specializat 06.00.07/ 613.01 – arheologie din cadrul USM; membru, președinte a Consiliilor științifice specializate (ad-hoc) de susținere a tezelor de doctor și doctor habilitat.
A fost conducător a numeroase teze de doctor în istorie la specialitatea arheologie și a continuat activitatea de mentorat pentru numeroși doctoranzi, care urmează să-și susțină tezele. A fost, de asemenea, conducător a numeroase teze de masterat în cadrul Facultăților de Istorie din Chișinău, de asemenea, a fost conducător a mai multor teze de masterat, aducându-și astfel aportul însemnat la pregătirea cadrelor de arheologi pentru Republica Moldova. A fost în repetate rânduri și președinte al Comisiei pentru examenul de licență, evaluarea tezelor de masterat la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” și la Universitatea de Stat din Moldova.
Opera științifică a doctorului habilitat Oleg LEVIȚKI va continua să ne vorbească adevăruri despre arheologie, știință pe care a iubit-o și căreia i-a dedicat întreaga carieră.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Colectivul Institutului Patrimoniului Cultural