Fenomenul operei magnifice a scriitorului, dramaturgului, scenaristului Ion Druță constă în relevarea unicității vitregului destin al culturii basarabene în contextul totalitarismului sovietic. Fiind izgonit din patrie, anume Ion Druță cel mai torturat de cenzura comunistă, reușește să inițieze cea de a două fază a „renașterii etnice”. Astfel, piesei – revelație „Casa mare” i se asociază „Doina”, „Păsările tinereții noastre”, „Frumos și sfânt”, „Horia”. Caracterul confesional, susținut de nostalgia insurmontabilă a plaiului natal, se regăsește în catharsisul mioritic – unica soluție a supraviețuirii neamului, în care tragismul situației se contracarează de blândețea și duioșia „sufletului ancestral”. A fost un act civic și cultural irepetabil în culturile naționale din ex-URSS. Tinerele generații, debusolate de crizele „sfârșitului istoriei” doar apelând la letopisețul creației druțiene vor descoperi inopinat geneza etnică dar și modul salvării de incertitudinile existențiale și crizele identitare.
Ion Druță ceea ce ne consolează pe toți, se înscrie în aforismul „Ars longa, vita brevis”. Depinde de noi să nu se stingă lumânarea sufletului mult regretatului scriitor – filozof și psiholog neîntrecut al constantelor identitare ale națiunii.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Colectivul Institutului Patrimoniului Cultural